Această ramură a psihiatriei se adresează copiilor, fie că ne referim la sugari, adolescenți sau adulți tineri, cu vârsta de 18 ani.
Întrucât, în cazul copilului mic, se remarcă lipsa unui limbaj expresiv sau incapacitatea de a exprima trăirile, suferințele, prin intermediul vorbirii, interviul psihiatric se realizează prin observarea directă a comportamentului sau prin analiza informațiilor provenind de la membrii familiei, persoane din anturaj apropiat. Afecțiunile psihice ale copiilor nu pot fi văzute clar, sau, se manifestă diferit, față de cazul adulților, din această cauză diagnosticul fiind dificil de stabilit, iar evoluția imprevizibilă.
Sindromul ADHD, tulburările de spectru autist, tulburările de învățare, de conduită sau alimentare, sunt doar câteva boli cu debut în copilărie, sau specifice acestei perioade de viață, a căror incidență este tot mai mare. De statusul mintal și psihic al copilului, depinde, în aceste cazuri, evoluția ca adult, iar controalele periodice medicale și tratamentul instituit precoce devin astfel necesare, pentru integrarea în societatea exigentă, stresantă, cu tendințe de marginalizare.